Mofetele sunt emanații naturale de dioxid de carbon care ies din pământ în zonele cu activitate vulcanică stinsă, iar în Transilvania sunt cele mai cunoscute în județele Covasna și Harghita. Gazul, mai greu decât aerul, se adună în încăperi sau gropi amenajate, unde oamenii stau în picioare, cu partea de jos a corpului cufundată în el. Cura este folosită tradițional pentru circulația sângelui, dar are reguli stricte de siguranță și contraindicații clare.
De unde provine gazul din mofete?
Dioxidul de carbon din mofete este un produs al activității post-vulcanice din lanțul Călimani–Gurghiu–Harghita, cel mai tânăr segment vulcanic al Carpaților românești. Ultimele erupții ale masivului Ciomatu, în craterul căruia se află Lacul Sfânta Ana, sunt estimate de geologi la câteva zeci de mii de ani în urmă, iar datarea lor exactă este încă discutată.
Aceeași activitate a dat zonei apele minerale carbogazoase, numite local borvizuri, care izvorăsc în multe sate și erau folosite de localnici cu mult înainte de apariția stațiunilor. Pe lângă dioxidul de carbon, unele emanații conțin și hidrogen sulfurat, ușor de recunoscut după mirosul de ou stricat.
Cum se desfășoară o ședință la mofetă?
O ședință la mofetă constă în câteva minute petrecute în picioare, într-un spațiu în care gazul stă la nivelul picioarelor și al bazinului, cu capul mult deasupra stratului de dioxid de carbon. Pacientul nu se apleacă, nu se așază și nu se lasă în jos, pentru că la nivelul solului concentrația gazului este suficientă pentru a provoca pierderea cunoștinței.
- Durata este stabilită de personalul bazei de tratament și este, de regulă, scurtă, de ordinul minutelor.
- Indicațiile privind îmbrăcămintea și poziția se primesc la intrare și se respectă întocmai.
- Senzația obișnuită este de căldură și furnicături la nivelul pielii.
- Amețeala, durerea de cap, respirația grea sau palpitațiile sunt semnale de ieșire imediată.
Ce efecte i se atribuie curei cu dioxid de carbon?
Efectul principal atribuit mofetei este dilatarea vaselor de sânge din piele, care produce senzația de căldură și o circulație locală mai bună. Din acest motiv, cura a fost recomandată tradițional pentru unele tulburări ale circulației periferice și în programe de recuperare, întotdeauna ca adaos la tratamentul stabilit de medic, nu în locul lui.
| Element | Mofetă uscată | Baie cu apă minerală carbogazoasă |
|---|---|---|
| Mediul | Gaz, în încăpere sau groapă amenajată | Apă bogată în dioxid de carbon dizolvat |
| Poziția | În picioare, capul deasupra gazului | Șezut în cadă sau bazin |
| Senzația | Căldură uscată, furnicături | Bule fine pe piele, înroșire ușoară |
| Riscul principal | Inhalarea gazului | Efort cardiovascular la temperaturi ridicate |
Cui nu i se potrivește cura la mofetă?
Cura la mofetă nu se face fără acordul medicului de către persoanele cu boli cardiace sau respiratorii importante, tensiune arterială necontrolată, epilepsie, femeile însărcinate și cei care au suferit recent o intervenție sau un eveniment acut. Copiii nu intră în mofete. Evaluarea se face individual, de medicul curant sau de medicul de recuperare, iar decizia aparține lor, nu recomandărilor auzite de la alți turiști.
De ce sunt periculoase mofetele naturale neamenajate?
Mofetele neamenajate sunt periculoase pentru că dioxidul de carbon este incolor și, în concentrații mari, practic inodor, așa că prezența lui nu se simte până la apariția simptomelor. În unele locuri din zonă, gazul acumulat în adâncituri este cunoscut din vechime pentru păsările și animalele mici găsite moarte în apropiere.
- Nu se coboară în gropi, peșteri sau scobituri din zonele cu emanații.
- Nu se intră în niciun spațiu cu gaz fără supravegherea unui însoțitor.
- Câinii și copiii se țin aproape, pentru că respiră mai aproape de sol.
- Indicatoarele de avertizare se respectă întocmai.
Același principiu, al gazului care nu se vede și nu se simte, stă la baza regulilor de siguranță de acasă descrise în articolul despre încălzirea casei cu sobe, centrale și detectoare. Apele minerale băute în cantități mari nu înlocuiesc apa obișnuită, iar repere pentru consumul zilnic se găsesc în ghidul despre hidratarea corectă. Alte practici de sănătate din trecutul zonei sunt adunate în articolul despre obiceiurile de sănătate din satele de altădată.
