În fiecare primăvară, în săptămâna de după Paști, străzile din Șcheii Brașovului se umplu de zgomotul copitelor și de sunetul fanfarelor. Sute de călăreți, îmbrăcați în costume de sărbătoare, cu cai împodobiți cu panglici și ciucuri, coboară din vechiul cartier românesc spre centrul orașului și apoi urcă spre Pietrele lui Solomon, la marginea pădurii. Sunt Junii Brașovului, iar sărbătoarea lor este una dintre cele mai spectaculoase și mai vii tradiții din Transilvania.
Pentru localnici, Junii nu sunt un spectacol pentru turiști, ci o moștenire de familie, transmisă din tată în fiu, cu reguli, roluri și emoții care se repetă an de an. Pentru vizitatori, ei sunt o ocazie rară de a vedea o tradiție urbană care a supraviețuit secolelor. În rândurile de mai jos afli unde se desfășoară sărbătoarea, ce explicații i se dau, cine sunt cetele de juni, cum arată ziua cea mare și cum poți asista cu respect.
Șcheii Brașovului, cartierul care păstrează tradiția
Șcheii Brașovului este vechiul cartier românesc al orașului, așezat în afara zidurilor cetății medievale, pe o vale strânsă între dealuri. Timp de secole, aici au trăit negustori, meșteșugari și cărăuși români, în timp ce cetatea din interiorul zidurilor era locuită în principal de sași.
Inima cartierului este Biserica Sfântul Nicolae, cu turnul ei înalt, alături de care se află clădirea cunoscută drept Prima școală românească. În această zonă, în secolul al XVI-lea, diaconul Coresi a tipărit cărți în limba română, contribuind la formarea limbii literare. Șcheii au fost, așadar, un centru al vieții religioase și culturale românești din sudul Transilvaniei.
Comunitatea din Șchei și-a construit o identitate puternică, iar sărbătoarea Junilor este una dintre expresiile cele mai vizibile ale acestei identități. Chiar și astăzi, multe familii din cartier își trimit fiii în cetele de juni, iar participarea este considerată o onoare.
O plimbare pe străzile înguste din Șchei, printre case vechi cu porți de lemn și curți ascunse, te ajută să înțelegi cadrul în care s-a născut tradiția. Cartierul păstrează un aer aparte, mai liniștit decât centrul istoric, iar muzeul de lângă biserică prezintă cărți vechi, documente și obiecte care spun povestea comunității.
Originile sărbătorii, între istorie și legendă
Originile exacte ale sărbătorii Junilor nu sunt cunoscute cu precizie, iar cercetătorii au propus mai multe explicații. Una dintre ele leagă obiceiul de vechile rituri de primăvară, prin care tinerii celebrau renașterea naturii și intrarea în rândul flăcăilor, cu probe de curaj și de îndemânare.
O altă explicație, foarte populară printre localnici, amintește de vremurile în care românii din Șchei aveau acces limitat în cetatea Brașovului. Potrivit acestei tradiții, într-o anumită zi a anului ei puteau intra în oraș, iar intrarea lor în grup, călare și în haine de sărbătoare, ar fi devenit un prilej de afirmare a demnității comunității.
Indiferent de originea ei, sărbătoarea a împletit de-a lungul timpului elemente religioase, legate de Paște, cu elemente laice, militare și festive. Unele cete au apărut mai târziu, inspirate de evenimente istorice sau de cartierele din care proveneau participanții, ceea ce arată că tradiția a fost mereu vie și capabilă să se adapteze. Mărturiile scrise și fotografiile vechi păstrate de familii permit urmărirea acestor schimbări de-a lungul ultimelor generații.
Cetele de juni
Participanții sunt organizați în mai multe cete, fiecare cu numele, costumul, steagul și regulile ei. Cele mai cunoscute sunt:
- Junii Tineri, formați din tineri necăsătoriți, considerați adesea păstrătorii celor mai vechi obiceiuri ale sărbătorii;
- Junii Bătrâni, bărbați căsătoriți, care continuă tradiția după ce au părăsit ceata tinerilor;
- Roșiorii și Albiorii, ale căror nume trimit la culorile dominante ale costumelor;
- Brașovechenii, legați de cartierul Brașovul Vechi;
- Curcanii și Dorobanții, ale căror costume amintesc de uniformele ostașilor români din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Fiecare ceată are un conducător, numit vătaf, și alți membri cu roluri precise, precum stegarul care poartă steagul cetei. Costumele sunt păstrate cu grijă de la an la an, iar unele piese se moștenesc în familie. Detaliile, de la cusăturile cămășilor la podoabele pălăriilor și ale curelelor, diferă de la o ceată la alta, iar un ochi atent le poate deosebi chiar și de la distanță. Femeile din comunitate au, de asemenea, un rol important: ele cos, brodează și îngrijesc hainele, pregătesc mâncarea și participă la petrecerile de după paradă.
Ziua cea mare, pas cu pas
Momentul central al sărbătorii are loc în prima duminică de după Paști, cunoscută drept Duminica Tomii. Ziua urmează o rânduială bine stabilită:
- Dimineața, cetele se adună în Șchei, în jurul bisericii Sfântul Nicolae, unde participă la slujbă.
- Călăreții își pregătesc caii, împodobiți cu panglici, ciucuri și clopoței, și se aliniază în ordinea stabilită.
- Parada pornește spre centrul istoric al Brașovului, însoțită de fanfare și de mulțimea de spectatori.
- Cetele traversează orașul și urcă apoi spre Pietrele lui Solomon, o poiană înconjurată de stânci, la marginea pădurii.
- Acolo, la iarbă verde, are loc o mare petrecere, cu horă, muzică, mâncare tradițională și întâlniri între familii.
Atmosfera de la Pietrele lui Solomon amintește de vechile sărbători câmpenești: oamenii întind fețe de masă pe iarbă, scot cozonaci, pască și alte bunătăți pregătite acasă, iar tinerii joacă hora. Pentru cei curioși de secretele cozonacului de sărbătoare, articolul despre greșelile frecvente la prepararea aluatului de casă poate fi un ajutor bun în bucătărie.
Aruncarea buzduganului și alte ritualuri
Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale sărbătorii este aruncarea buzduganului. Junii aruncă în aer un buzdugan decorat, care trebuie prins cu îndemânare. Gestul, care cere forță și precizie, este privit ca o probă de curaj și ca un simbol al vitalității tinerilor. Spectatorii urmăresc cu sufletul la gură fiecare aruncare, iar reușitele sunt întâmpinate cu aplauze și strigăte de bucurie.
În zilele dinaintea și de după duminica paradei, cetele își continuă ritualurile: vizitează familiile membrilor, cântă, joacă hora în piața din Șchei și participă la diverse momente festive. Sărbătoarea se întinde astfel pe mai multe zile, iar pentru comunitate ea reprezintă cel mai important moment social al anului.
Multe dintre aceste gesturi au un sens simbolic: legătura dintre generații, solidaritatea dintre familii, apartenența la un loc. Ele sunt păstrate tocmai pentru că dau sens comunității, nu doar pentru frumusețea lor. Bătrânii cetelor veghează ca rânduiala să fie respectată, iar tinerii învață din mers, urmărind și imitând gesturile celor mai experimentați, așa cum au făcut și părinții lor.
Ce înseamnă Junii pentru comunitatea de astăzi
Pentru familiile din Șchei, pregătirile pentru sărbătoarea Junilor încep cu mult înainte de Paști. Costumele sunt scoase din lăzi, curățate și reparate, caii sunt pregătiți, iar membrii cetelor se întâlnesc pentru a stabili detaliile. Mulți participanți locuiesc astăzi în alte cartiere sau chiar în alte orașe, dar se întorc an de an pentru a lua parte la paradă, ca la o reuniune de familie.
A deveni jună este, pentru un tânăr din cartier, un moment important. Intrarea în ceată se face după reguli nescrise, transmise din generație în generație, iar responsabilitățile cresc odată cu vârsta și cu experiența. Mulți dintre participanți își amintesc cum, în copilărie, priveau parada de pe marginea drumului, așteptând ziua în care vor încăleca la rândul lor.
În același timp, tradiția s-a adaptat vremurilor. Fotografiile și filmările circulă rapid, iar sărbătoarea atrage turiști din țară și din străinătate. Comunitatea încearcă să păstreze un echilibru între deschiderea față de vizitatori și păstrarea sensului profund al obiceiului. Asociațiile locale, biserica și muzeele din Șchei contribuie la documentarea tradiției, prin expoziții, publicații și arhive de fotografii vechi.
Junii arată, astfel, că o tradiție nu trebuie să rămână încremenită pentru a fi autentică. Ea poate primi elemente noi, poate atrage oameni noi, atâta timp cât comunitatea care o poartă își recunoaște în ea propria poveste.
Cum poți asista cu respect
Sărbătoarea Junilor atrage numeroși spectatori, iar câteva sfaturi te ajută să te bucuri de ea fără să deranjezi:
- informează-te din timp despre data exactă, care depinde de data Paștelui ortodox;
- ajunge devreme în Șchei, pentru a găsi un loc bun de-a lungul traseului;
- păstrează distanța față de cai, care pot fi agitați de mulțime și de muzică;
- cere permisiunea înainte de a fotografia participanții de aproape;
- respectă momentele religioase de la biserică;
- poartă încălțăminte comodă, dacă vrei să urci la Pietrele lui Solomon.
Vizita la Brașov poate fi completată cu o plimbare prin localitățile din jur, cu cetăți, biserici fortificate și centre istorice pline de farmec, asemenea celor descrise în articolul despre orășelele mici din Ardeal.
Junii Brașovului sunt dovada că o tradiție poate rămâne vie și într-un oraș mare, atunci când comunitatea o simte ca pe o parte a identității sale. Ea leagă trecutul cartierului Șchei de prezentul lui, generațiile vârstnice de cele tinere și credința de bucuria de a sărbători împreună. A o privi cu respect înseamnă a înțelege că, dincolo de costume și de cai împodobiți, se află o comunitate care își cinstește rădăcinile.
Foto: Алексей Делий / Pexels
