Cumpăna anilor 2024/2025 m-a găsit în Curtea de Arges,care reprezinta prima reşedinţă domnească, prima mitropolie,locul in care a aparut prima monedă de stat şi primele documente de diplomaţie ale Ţării Româneşti, zona din Arges care păstrează cele mai importante edificii bizantine de pe teritoriul României. La trecerea dintre ani, am fost însoțit, normal, de soția mea și de bunii noștrii prieteni, familia Zlata și Mirislav (Piri) Firulovic, născuți în Vîrbița din Valea Timoculu( Serbia)i. Ce este interesant că această denumire a unei localități o întălnim și în Bulgaria (nu mai puțin de 5 sate), cât și în România în județul Dolj (Verbița).
Am locuit și am sărbătorit Anul Nou la Pensiunea Casa Domnească, a cărei prezentare o să o fac în alt articol, de fapt vizitarea acestor minunate locuri m-au indemnat sa le prezint si cititorilor nostrii, spre a le vizita. . Continuam prezentarea cu Manastirea Curtea de Arges si Palatul Episcopal, multumind din nou acestor oameni minunați, care ne-au prezentat multe detalii necunoscute și de mare impact istoric si cultural, despre ceea ce am vizitat,enumerarea lor fiind in ordinea aparitiei articolelor:
Preot paroh Alexandrul Martoiu, secretar eparhial Arhiepiscopia Argesului si Muscelului-telefon 0747056796
Preot Adrian Enache -Manastirea Curtea de Arges -telefon 0744292332- o enciclopedie in haine preotesti
Ing.Stelian Pungoci – ghid care stie totul despre Biserica Domneasca Sfantul Nicolae telefon 0742010947
Azi continuam cu Manastirea din Curtea de Arges si Palatul Episcopal.
Mănăstirea Curtea de Argeș a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521). Aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase biserici din România, fiind o capodoperă a arhitecturii medievale românești cu influențe bizantine, otomane și gotice.
Construcția și Legenda Meșterului Manole
Potrivit legendei, Meșterul Manole și echipa sa de meșteri nu reușeau să finalizeze zidirea bisericii, deoarece ceea ce construiau ziua se surpa noaptea. Această legendă a rămas profund întipărită în cultura românească. Legenda Meșterului Manole este una dintre cele mai cunoscute și dramatice povești din folclorul românesc, fiind legată de construcția Mănăstirii Curtea de Argeș. Însă, cât de reală este această poveste și dacă Meșterul Manole a existat cu adevărat rămâne o întrebare deschisă pentru istorici și specialiști.
Legenda Meșterului Manole
Conform legendei, Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești (1512-1521), dorea să construiască o mănăstire de o frumusețe nemaiîntâlnită. A angajat un grup de meșteri, condus de Manole, pentru a ridica edificiul.
Dar in fiecare noapte, ceea ce meșterii construiau ziua se dărâma. Manole a avut un vis care îi spunea că pentru ca mănăstirea să reziste, trebuie zidită în pereții ei o ființă umană. După un jurământ făcut între meșteri, au decis că prima soție care va veni a doua zi la șantier va fi sacrificată, ei jurand ca nu o sa anunte pe nimeni despre hotararea lor.
Mesterul Manole a respectat juramantul făcut,spre deosebire de ceilalti, asa ca Ana, soția lui Manole, a fost cea dintâi care a sosit, aducându-i de mâncare. Cu durere în suflet, dar respectând promisiunea, Manole și-a zidit soția în pereții mănăstirii, iar construcția a rezistat.
Sfârșitul Tragic al Meșterului Manole
După finalizarea mănăstirii, domnitorul, temându-se că Manole va construi o mănăstire și mai frumoasă în altă parte, a ordonat ca schelele să fie dărâmate, lăsându-i pe meșteri prizonieri pe acoperiș. În încercarea de a scăpa, Manole și-a confecționat aripi din șindrilă și a sărit, dar s-a prăbușit și a murit.Legenda spune că în locul unde a căzut a izvorât un izvor – Fântâna lui Manole, care există și astăzi lângă mănăstire.
A existat cu adevărat Meșterul Manole?
Argumente în Favoarea Existenței Sale
În arhitectura medievală, era o practică obișnuită să se ridice monumente impunătoare prin sacrificii simbolice, uneori chiar umane, deși aceste practici nu sunt confirmate în mod cert în Țările Române. Meșterul Manole ar putea fi o figură simbolică, un reprezentant al arhitecților și constructorilor anonimi care au lucrat la mănăstire.Unele documente istorice menționează existența unor constructori transilvăneni care au participat la edificarea mănăstirii, ceea ce ar putea indica o sursă reală a legendei.
Argumente Împotriva Existenței Sale
Nu există dovezi scrise din epoca lui Neagoe Basarab care să ateste un meșter pe nume Manole.
Numele „Manole” nu apare în documente istorice, ceea ce sugerează că ar putea fi un personaj mitologic, nu unul real.
Legenda sacrificiului uman apare și în alte culturi și în alte legende europene și asiatice, ceea ce indică faptul că povestea ar putea fi o adaptare locală a unui mit universal.Legenda Zidului Albanez (Rozafa) ,Legenda Castelului Stari Ras – Serbia,
Legenda Podului de la Arta – Grecia ,Legenda Turnului Londrei – Anglia.
Simbolismul Legendei
Chiar dacă nu există dovezi istorice clare despre existența lui Manole, legenda are un profund simbolism:
Jertfa pentru creație – Ideea că o operă monumentală necesită un sacrificiu pentru a dura în timp.
Soarta artistului – Creatorii de geniu sunt adesea victime ale propriilor opere.
Conflictul dintre putere și talent – Domnitorul (puterea) își elimină artistul pentru a rămâne unic.
Elemente Unice în Legenda Meșterului Manole
Deși legenda Manole are paralele în alte culturi, ea este specială prin următoarele aspecte:
Locul ales pentru sacrificiu – Soția este zidită în mănăstire, nu în fundația unui pod sau castel, ceea ce subliniază dimensiunea religioasă și spirituală a legendei.
Finalul tragic al meșterului – Spre deosebire de alte variante, unde sacrificiul duce la finalizarea construcției fără alte consecințe, Manole moare după ce este trădat de domnitor. Acest detaliu adaugă un mesaj despre conflictul dintre artist și putere.
Deși nu putem spune cu certitudine că Meșterul Manole a existat, legenda sa a devenit un simbol al artei, sacrificiului și geniului creator. Chiar și fără dovezi istorice clare, povestea rămâne una dintre cele mai fascinante și tragice legende ale culturii românești.
Arhitectura și Elemente de Artă
Exteriorul: Decorat cu motive sculptate în piatră, dantelării de piatră și turle elegante, inspirate din arhitectura bizantină și islamică.
Interiorul: Fresce impresionante, au fost realizate de mai mulți pictori, însă cele mai cunoscute sunt cele din restaurarea din secolul al XIX-lea, executate de renumitul pictor Constantin Lecca împreună cu Mișu Popp. După finalizarea construcției mănăstirii sub domnia lui Neagoe Basarab, între anii 1512 și 1517, interiorul a fost împodobit cu fresce realizate de renumitul pictor Dobromir din Târgoviște și colaboratorii săi. Aceștia au decorat biserica între anii 1519 și 1526. Frescele originale erau considerate capodopere ale artei medievale românești, însă, din păcate, nu s-au păstrat până în zilele noastre.
Mormintele regale: Aici sunt îngropați regi și regine ai României, precum Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria.
Palatul Episcopal
Palatul Episcopal, situat lângă mănăstire, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în stil neoclasic, servind ca reședință episcopală și administrativă a Bisericii Ortodoxe Române si resedinta Familiei Regale, in timpul regelui Carol I si reginei Elisabeta.
Caracteristici ale Palatului
Arhitectură impunătoare, cu influențe neoclasice și bizantine.
Colecții de artă religioasă, inclusiv icoane, manuscrise și obiecte liturgice valoroase.
Importanța Culturală și Turistica
Palatul Episcopal de la Curtea de Argeș a avut o importanță deosebită în timpul domniei Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, fiind strâns legat de renașterea spirituală și culturală a zonei și de consolidarea rolului Mănăstirii Curtea de Argeș ca necropolă regală.
Carol I și Elisabeta au dorit să transforme mănăstirea într-un important centru spiritual și memorial național, având în vedere rolul său istoric și frumusețea sa arhitecturală.
Regina Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva, a fost profund impresionată de legenda Meșterului Manole și de frumusețea mănăstirii. A contribuit activ la promovarea și restaurarea acestui monument.
Carol I a decis ca Mănăstirea Curtea de Argeș să devină necropola regală a României, începând astfel tradiția înhumării suveranilor români aici.
Palatul Episcopal a servit ca reședință oficială a episcopilor de Argeș și ca loc de întâlnire pentru oficialități și vizite regale.
Aspecte Artistice și Culturale
În timpul lucrărilor de restaurare, au fost aduse importante îmbunătățiri artistice și arhitecturale atât la mănăstire, cât și la palat.
Regina Elisabeta a scris poezii și texte inspirate de istoria și spiritualitatea locului, contribuind la promovarea sa în Europa.
Decizia lui Carol I de a stabili necropola regală la Curtea de Argeș a transformat mănăstirea și Palatul Episcopal într-un loc de referință pentru istoria României. Astăzi, tradiția continuă, iar membrii Familiei Regale sunt înmormântați în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, construită în apropierea mănăstirii.
Restaurările Mănăstirii Curtea de Argeș și ale Palatului Episcopal în Perioada Regală
În timpul domniei Regelui Carol I (1866-1914), Mănăstirea Curtea de Argeș a trecut printr-un amplu proces de restaurare, iar Palatul Episcopal a fost consolidat și modernizat. Aceste lucrări au fost inițiate din dorința regelui de a reda măreția istorică a mănăstirii și de a crea un loc potrivit pentru necropola regală.
Restaurarea Mănăstirii Curtea de Argeș ,1875-1886, a fost realizata sub patronajul Regelui Carol I, restaurarea mănăstirii a fost încredințată arhitectului francez André Lecomte du Noüy, specialist în restaurarea monumentelor medievale.
Principalele intervenții
Refacerea structurii – Consolidarea zidurilor și a turlelor, afectate de trecerea timpului.
Refacerea picturilor interioare – Multe fresce originale erau deteriorate, astfel că au fost refăcute în stil neo-bizantin, cu influențe academiste.
Înlocuirea catapetesmei – A fost instalată o catapeteasmă din marmură de Carrara.
Pavimentul și mobilierul – S-au adăugat mozaicuri decorative și mobilier sculptat în lemn prețios.
Carol I a considerat lucrările necesare pentru păstrarea unui monument de importanță națională și spirituală, însă acestea au stârnit și controverse, deoarece frescele originale medievale au fost înlocuite.
Arhitectura – A fost adaptată în stil neoclasic și bizantin, păstrând elemente tradiționale.
Evenimente și vizite regale – Carol I și Elisabeta au vizitat frecvent Curtea de Argeș, organizând întâlniri oficiale la palat.
Biblioteca Regală – Regina Elisabeta a sprijinit înființarea unei biblioteci cu volume rare și manuscrise religioase.
Vizitele Familiei Regale și Contribuția Reginei Elisabeta
Regina Elisabeta (Carmen Sylva) a avut o legătură profundă cu Mănăstirea Curtea de Argeș, fiind inspirată de istoria și legendele locului. A scris poezii și povești inspirate din legenda Meșterului Manole și din tradițiile românești.
Filantropie – A susținut restaurarea și dotarea palatului cu obiecte de artă religioasă.
Educație și artă – A sprijinit tipărirea de cărți religioase și de literatură populară.
Transformarea Mănăstirii în Necropolă Regală
În 1914, la moartea Regelui Carol I, acesta a fost înmormântat în Mănăstirea Curtea de Argeș, conform dorinței sale. Regina Elisabeta i s-a alăturat în 1916.
Această decizie a transformat definitiv Curtea de Argeș într-un simbol al regalității românești. În timp, aici au fost înmormântați și alți membri ai Familiei Regale, iar în 2017 a fost inaugurată o nouă Catedrală Arhiepiscopală și Regală, unde sunt înmormântați Regele Mihai I și sotia sa Ana.
Moștenirea Regală la Curtea de Argeș
Datorită implicării Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, Mănăstirea Curtea de Argeș și Palatul Episcopal au devenit nu doar repere istorice și religioase, ci și simboluri ale identității naționale.
Regina Elisabeta a României, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, a fost o personalitate extrem de dedicată culturii, artei și religiei. În timpul domniei sale și după, ea a sprijinit activ activități caritabile și a donat numeroase obiecte de artizanat și artefacte religioase Mănăstirii Curtea de Argeș, în semn de respect pentru istoria și tradițiile României.
Obiecte realizate de Regina Elisabeta și donate Mănăstirii Curtea de Argeș:
Icoane și Picturi
Regina Elisabeta a donat mai multe icoane pictate cu mâna ei, influențată de tradițiile bizantine și de stilul specific ortodox al vremii. Icoanele ei sunt realizate cu o tehnică deosebită, fiind un amestec de artizanat religios și sensibilitate personală. Aceste icoane, deși nu au o valoare deosebită în sensul strict istoric, sunt importante datorită legăturii personale a reginei cu locul și pentru simbolistica lor spirituală.
Păștile și Alte Obiecte Liturghice
Regina Elisabeta a contribuit la dotarea Mănăstirii Curtea de Argeș cu obiecte liturgice, inclusiv un pască de aur și alte articole de cult realizate din metale prețioase. Acestea erau folosite la slujbele religioase și au fost create cu o mare atenție la detalii și la simetria decorativă, având atât o valoare religioasă, cât și artistică.
Vesminte religioase și broderii
Regina a donat mai multe seturi de vesminte liturgice, unele dintre ele brodate manual de ea însăși. Aceste haine pentru preoți erau realizate din materiale fine, adesea cu broderii tradiționale românești. Munca manuală a reginei în acest domeniu era bine cunoscută, iar aceste donații reflectă dedicarea ei față de tradițiile religioase românești.
Carte Religioasă Manuscrisă
Regina Elisabeta a contribuit și la biblioteca Mănăstirii Curtea de Argeș, donând manuscrise religioase, unele dintre ele fiind lucrate de mâna ei. Aceste manuscrise, cu texte religioase scrise pe pergament, sunt o reflectare a intelectului și a dedicării ei față de studiul spiritualității și al religiei ortodoxe.
Semnificația Acestor Donații
Donațiile Reginei Elisabeta sunt semnificative nu doar din punct de vedere al valorii materiale, dar și simbolic. Ele reflectă legătura personală a reginei cu Mănăstirea Curtea de Argeș și cu spiritualitatea românească, fiind, de asemenea, un mijloc prin care Regina a sprijinit și încurajat păstrarea tradițiilor religioase și a identității naționale.
Aceste obiecte au fost folosite în cadrul slujbelor și riturilor religioase de la mănăstire și sunt astăzi păstrate ca adevărate comori ale patrimoniului religios și cultural românesc.
Acest monument reprezintă o mărturie vie a istoriei și culturii noastre, oferind o experiență de neuitat pentru toți cei care îi trec pragul. Vizitând acest loc, veți avea ocazia să descoperiți comori arhitecturale și artistice unice, care vă vor îmbogăți cunoștințele și sufletul. Vă invit să descoperiți și să vă bucurați de frumusețea acestui loc emblematic,luand legatura cu cei enumerati la inceputul articolului.
Stanciulesu Adrian – PNAT